Ô partiri dû 1873, â fini dû XIX sèculu lu ngrisi Robert Davidson criau lu primu menzu elèttricu pràticu dû munnu. Chistu fu cchiù di nu dicenniu prima ca la benzina{3}}} ncidìi li màchini mmintati dî tideschi Gottlieb Daimbler e Karl Benz.
Lu veiculu elèttricu di Davidson era nu camion cargu, longu 4800 mm e largu 1800 mm, alimentatu di na battirìa primaria cumposta di nu ferru, lu zincu e la liga dû mircùriu ca riaggisci cu àcitu surfùricu. 'N sèquitu, a pàrtiri dû 1880, li battirìi sicunnàrii ricàrricabbili foru usati. Lu passaggiu dî batteri primari a sicunnàrii signau na cosa mpurtanti tecnulòggica pi veiculi elèttrici allura, aumintannu assai la dumanna. Ntâ secunna metà dô XIX sèculu, li veiculi elèttrici addivintaru na parti principali di trasportu, signannu nu capitulu mpurtanti ntâ storia dê trasporti. Ntô 1890 li autobus elèttrici stavanu ntâ Francia e ntâ la Francia. Nta chiḍḍu tempu, la tecnuluggìa dû muturi di cummussioni nterna era abbastanza arrè, cu nu risultatu di na purtata curta, di ripartizzioni friquenti e di riparazzioni difficili. Li veiculi elèttrici, tuttavia, uffreru vantaggi comu facilità di manutinzioni.
Ntâ l'Europa e ntê Stati Uniti, li veiculi elèttrici arrivaru ô massimu ntâ fini dô XIX sèculu. Ntô 1899, lu francisi Caument Guinet fici un record di 106 km/h nta na màchina elèttrica a duppia 44kW.
Ntô 1900, tra li màchini prudutti nnî Stati Uniti, 15.755 èranu elèttrici, 1.684 èranu a vapuri{5} putenti, e sulu 936 èranu a benzina{7}}. Entrannu dû XX sèculu, cu lu cuntinuu prugresu dâ tecnuluggìa dû muturi di cummussioni nterna, Ford Motor Company ntruducìu ô Mudellu T ntô 1908. La pruduzzioni di massa dâ benzina-}} . Li linii di muntaggiu purtaru â diffusa pupularità dâ benzinazziuna-} sirmònu li màchini. Di cunsiquenza, lu vapuri -} . Li machini elèttrichi, a causa dê so prubabbilità tecnichi e ecunòmichi, foru eliminati senza pietàti pi tempu, mentri lu secunnu diminuìu.